CARTEA LUI TOBIT

  • 1 Neamul lui Tobit. Frica de Dumnezeu si napasta batrânului Tobit.
  • 2 Orbirea lui Tobit si rabdarea lui.
  • 3 Rugaciunea batrânului Tobit si a Sarei.
  • 4 Tobit povatuieste pe fiul sau a pazi poruncile lui Dumnezeu si-i destainuieste cei zece talanti dati lui Gabael..
  • 5 Trimiterea lui Tobie si însotirea lui de catre înger în Raghesul Mediei
  • 6 Calatoria lui Tobie; prinderea pestelui, luarea maruntaielor lui pentru vindecari si sfatul îngerului pentru casatorie.
  • 7 Raguel, din îndemnul îngerului, da pe Sara, fata sa, sotie lui Tobie.
  • 8 Casatoria lui Tobie cu Sara; rugaciunea lor, ospatul nuntii si înzestrarea.
  • 9 Tobie trimite pe Azaria la Gabael si aduce banii si pe Gabael la nunta.
  • 10 Întoarcerea lui Tobie la parintii sai, care erau îngrijorati, împreuna cu Sara, sotia sa, si cu zestrea ei.
  • 11 Bucuria parintilor la sosirea fiului lor Tobie. Tamaduirea minunata a ochilor batrânului Tobit.
  • 12 Îngerul Rafael nu vrea sa primeasca rasplata si, povatuindu-i spre bine, se face nevazut.
  • 13 Cântarea de lauda a batrânului Tobit si prevestirea fericirii Ierusalimului.
  • 14 Sfârsitul vietii lui Tobit si a fiului sau.
  • Inapoi la pagina precedenta
    CAPITOLUL 1.Neamul lui Tobit. Frica de Dumnezeu si napasta batrânului Tobit.


    1. Cartea istoriei lui Tobit, fiul lui Tobiel, al lui Ananiel, al lui Aduel, al lui Gabael, din neamul lui Asiel, din semintia lui Neftali,

    2. Care, în zilele lui Salmanasar, regele Asiriei, a fost luat în robie din Tisbe, care se afla la miazazi de Cades Neftali, în Galileea de sus, mai sus de Hator, retras spre apus, si la miazanoapte de Sefat.

    3. Eu, Tobit, în toate zilele vietii mele am umblat pe caile adevarului si ale dreptatii si am facut multe binefaceri fratilor mei si poporului meu, care venise împreuna cu mine la Ninive, în tara Asiriei.

    4. Când traiam eu în tara mea, în pamântul lui Israel, fiind înca tânar, toata semintia lui Neftali, strabunul meu, s-a despartit de casa lui David si de Ierusalim. Acesta fusese ales dintre toate triburile lui Israel pentru jertfele lor; acolo fusese zidit templul în care locuieste Cel Preaînalt si Sfintit pentru toate neamurile viitoare.

    5. Toti fratii mei si casa lui Neftali jertfeau vitelului lui Baal pe care-l facuse Ieroboam, regele lui Israel, la Dan, pe muntii Galileii.

    6. Ma duceam adesea singur la Ierusalim, de sarbatori, ca sa împlinesc legea ce îndatoreaza pe tot Israelul pentru totdeauna. Ma duceam la Ierusalim cu pârga din roade si din animale, cu dijma din vite si cu prima tunsoare a oilor.

    7. Si le dam preotilor, fiii lui Aaron, pentru jertfelnic, iar o zeciuiala din vin si grâu, din masline, din rodie si din celelalte roade ale pamântului o dadeam fiilor lui Levi care slujeau în Ierusalim; a doua zeciuiala o vindeam si în fiecare an ma duceam si o cheltuiam la Ierusalim;

    8. Iar o a treia o dadeam orfanilor, vaduvelor si strainilor care locuiesc cu Israelitii; le-o aduceam ca dar din trei în trei ani. Noi o mâncam, credinciosi în acelasi timp sfaturilor Deborei, mama tatalui meu, Ananiel, caci eu, dupa moartea tatalui meu, am ramas orfan.

    9. Ajungând în vârsta barbateasca, mi-am luat de femeie pe Ana, din neamul nostru si ea mi-a nascut pe Tobie.

    10. Si când am fost dus în robie la Ninive, toti fratii mei si toti cei de un neam cu mine au mâncat din mâncarurile acelora.

    11. Iar eu mi-am pazit sufletul si n-am mâncat,

    12. Caci mi-am adus aminte de Dumnezeu cu toata inima mea.

    13. Si mi-a daruit Cel Preaînalt mila si bunavointa înaintea lui Salmanasar si am fost omul lui de încredere.

    14. M-am dus în Media si am dat lui Gabael, fratele lui Gabri, din Raghesul Mediei, zece talanti de argint sa-i pastreze.

    15. Iar daca a murit Salmanasar, s-a facut rege în locul lui fiul sau, Sanherib; caile Mediei s-au închis, si eu nu m-am mai putut duce în Media.
    16. În zilele lui Salmanasar am facut multe binefaceri fratilor mei de neam:
    17. Celor flamânzi le dadeam pâinea mea, celor goi, hainele mele, si de vedeam pe careva din neamul meu mort si aruncat peste zidurile Ninivei, îl îngropam.

    18. Ba am îngropat pe ascuns si pe aceia pe care i-a ucis regele Sanherib, când se întorceau fugari din Iudeea. Sanherib a ucis multi Israeliti în mânia sa. Si a cautat regele trupurile si nu le-a gasit.

    19. Si s-a dus unul dintre niniviteni si m-a pârât la rege, ca eu i-am îngropat, si atunci eu m-am ascuns. Aflând însa ca ma cauta sa ma ucida, de frica am fugit din cetate.

    20. Si mi s-a jefuit atunci toata averea mea si nu mi-a ramas nimic, decât numai Ana, femeia mea, si fiul meu, Tobie.

    21. Dar n-au trecut patruzeci de zile, si regele a fost ucis de cei doi fii ai sai care au fugit în muntii Araratului. În locul lui s-a facut rege Asarhadon, fiul sau, care a pus pe Ahiacar, fiul fratelui meu, Anael, peste toate veniturile regatului sau si peste toata Cârmuirea casei lui.

    22. Si a mijlocit Ahiacar pentru mine si m-am întors la Ninive. Ahiacar însa era si paharnic si pastratorul sigiliului, cârmuitor al casei si vistiernic. Si Asarhadon l-a pus al doilea dupa el, si el era fiul fratelui meu.
    CAPITOLUL 2 Orbirea lui Tobit si rabdarea lui.

    1. Iar când m-am întors eu la casa mea si mi-au fost dati înapoi Ana, femeia mea, si fiul meu, Tobie, în ziua Cincizecimii, sarbatoarea Saptamânilor, s-a pregatit la mine un prânz bun si m-am asezat la masa.

    2. Si vazând eu multele mâncaruri, am zis catre fiul meu: "Mergi si adu sa manânce cu noi un sarac cu inima credincioasa, dintre fratii nostri, robi în Ninive, iar eu te astept".

    3. Si a venit el si a zis: "Tata, unul din neamul nostru este sugrumat si aruncat în piata".

    4. Atunci eu, în loc sa stau sa manânc, am iesit repede si l-am dus într-o casa pâna dupa asfintitul soarelui.

    5. Si apoi, întorcându-ma, m-am spalat si mi-am mâncat pâinea cu întristare.

    6. Atunci mi-am adus aminte de proorocia lui Amos, care zice: "Praznuirile voastre se vor preface în jale si toate cântarile voastre în tânguire". Si am plâns.

    7. Iar daca a asfintit soarele, m-am dus si, sapând o groapa, l-am îngropat.

    8. Vecinii însa râdeau de mine si ziceau: "Tot nu se teme ca va fi ucis pentru fapta asta; a mai fost fugar si iata iar se apuca de îngropat mortii".

    9. Si chiar în noaptea aceea, dupa ce m-am întors de la înmormântare, fiind necurat, m-am culcat sa dorm afara linga zidul curtii, cu fata descoperita.

    10. Si n-am bagat de seama ca pe zid erau vrabii. Si pe când stam cu ochii deschisi, vrabiile au lasat de sus necuratie în ochii mei si am facut albeata. Si m-am dus eu la doctori, pentru îngrijire. Ei mi-au uns ochii cu o alifie, dar am ramas orb. Fratii au ramas adânc întristati de aceasta. Ahiacar a purtat grija de întretinerea mea timp de doi ani, înainte de a pleca la Elimaida.

    11. Si atunci Ana, femeia mea, a luat de lucru ca muncitoare, sa toarca lâna si sa teasa pânza.

    12. Ea aducea lucrul facut si i se platea; si o data, peste plata, a primit ca dar un ied pentru mâncare.

    13. Si venind acasa, iedul a început sa zbiere; si eu am întrebat pe femeie: "De unde este iedul acesta? Nu cumva este de furat? Da-l stapânului lui, caci nu se cuvine sa mâncam de furat".

    14. Atunci ea mi-a raspuns: "Mi-a fost daruit peste plata". Si eu n-am crezut-o si i-am zis sa-l dea stapânului si m-am înrosit înaintea ei. Ea însa mi-a raspuns: "Unde-ti sunt milosteniile si faptele tale cele bune? Toata lumea stie ce ti-au adus".
    CAPITOLUL 3 Rugaciunea batrânului Tobit si a Sarei.

    1. si cu sufletul adânc întristat, am suspinat, am plâns si m-am rugat cu durere, zicând:

    2. "Drept esti Tu, Doamne, si toate lucrurile Tale sunt drepte si caile Tale sunt mila si adevar, si Tu esti judecatorul lumii!

    3. Adu-ti aminte de mine si cauta spre mine si nu ma pedepsi pentru pacatele mele si pentru greselile mele si ale parintilor mei. Caci noi am pacatuit înaintea Ta!

    4. Si am calcat poruncile Tale, si Tu ne-ai dat spre jaf la robie si la moarte, ca sa fim pilda de batjocura si de ocara la toate popoarele printre care Tu ne-ai risipit!

    5. Si acum toate hotarârile Tale sunt drepte, când Tu faci cu mine dupa pacatele mele si dupa pacatele parintilor mei, pentru ca n-am împlinit poruncile Tale si n-am umblat întru adevar înaintea Ta.

    6. Fa deci cu mine ceea ce binevoiesti! Porunceste sa mi se ia duhul, ca sa ma desfac si sa ma întorc în pamânt, fiindca mi-e mai bine sa mor decât sa traiesc, caci mi s-au facut învinuiri nedrepte si sunt cumplit de amarât! Porunceste sa fiu scapat de aceasta povara în locasul de veci, si nu-ti întoarce fata Ta de la mine!"

    7. Tot în ziua aceea s-a întâmplat ca si Sara, fiica lui Raguel din Ecbatana Mediei, sa sufere ocari de la una din slujnicele tatalui sau,

    8. Pentru ca ea fusese maritata dupa sapte barbati. Si Asmodeu, duhul cel rau, îi ucisese înainte de a trai ea cu ei! Si-i zicea slujnica: "Da, tu esti cea care ti-ai ucis barbatii? Caci, iata, ai fost data în casatorie la sapte, si n-ai avut noroc de nici unul!

    9. Daca barbatii tai au murit, nu trebuie sa ne pedepsiti pe noi. Du-te si tu dupa ei, ca sa nu vedem de la tine fiu sau fiica niciodata!"

    10. Auzind acestea, în acea zi ea s-a întristat foarte tare, plângea cu hohote si s-a suit în camera tatalui sau cu gândul sa se spânzure, dar chibzuind ea, gândi: "Sunt singura la tatal meu. De voi face aceasta, va fi necinstire pentru el si voi coborî batrânetea lui cu amaraciune în locasul mortilor. As face mai bine sa nu ma spânzur, ci sa rog pe Domnul sa-mi dea moarte, ca sa nu mai aud ocari în viata mea!"

    11. Si în clipa aceea, întinzând bratele spre fereastra se ruga astfel: "Binecuvântat esti Tu, Doamne Dumnezeul meu si binecuvântat sa fie numele Tau cel sfânt si slavit în veci! Sa Te binecuvânteze pe Tine toate fapturile Tale în veci!

    12. Si acum catre Tine, Doamne, îmi întorc ochii si fata mea si ma rog.

    13. Ia-ma de pe pamântul acesta si nu-mi da sa mai aud ocari!

    14. Tu stii, Doamne, ca sunt curata, ca nici un barbat nu s-a atins de mine.

    15. Si nu mi-am necinstit numele, nici numele tatalui meu în pamântul robiei mele. Sunt singura la tatal meu, el n-are alt copil ca sa-l mosteneasca, nici frate pe lânga el, nici ruda, pentru care sa fiu pastrata spre a-i fi sotie. Pâna acum am pierdut sapte barbati. De ce as mai trai? Iar daca Tu nu binevoiesti sa faci sa mor, atunci binevoieste a cauta spre mine si a ma milui, ca sa nu mai aud ocari!"

    16. Si a fost auzita rugaciunea amândurora înaintea slavei marelui Dumnezeu.

    17. Si Rafael a fost trimis sa-i vindece pe amândoi: sa ridice albeata lui Tobit, ca sa vada cu ochii sai lumina lui Dumnezeu si sa dea pe Sara, fiica lui Raguel, de sotie lui Tobie, fiul lui Tobit, legând pe Asmodeu, duhul cel rau; caci Tobie era menit s-o mosteneasca. Si în acelasi timp Tobit, dupa întoarcere, a intrat în casa sa, iar Sara, fiica lui Raguel, s-a coborât din foisorul sau.
    CAPITOLUL 4 Tobit povatuieste pe fiul sau a pazi poruncile lui Dumnezeu si-i destainuieste cei zece talanti dati lui Gabael.

    1. În ziua aceea si-a adus aminte Tobit de argintul pe care-l încredintase spre pastrare lui Gabael în Raghesul Mediei.

    2. Si el si-a zis în sine: "Eu mi-am cerut moarte. As face bine sa chem pe fiul meu Tobie, ca sa-i spun de acesti talanti pâna nu mor!"

    3. Si chemându-l, i-a zis: "Fiule, când voi muri, sa ma îngropi si sa nu parasesti pe mama ta; cinsteste-o în toate zilele vietii tale, fa ce-i place ei si sa nu-i pricinuiesti amaraciuni!

    4. Adu-ti aminte, fiule, ca ea a înfruntat multe primejdii pentru tine, când te-a purtat în pântece. Si când ea va muri, s-o îngropi lânga mine în acelasi mormânt.

    5. Adu-ti aminte în toate zilele, fiule, de Domnul Dumnezeul nostru si sa nu doresti a gresi si a calca poruncile Lui. Sa faci fapte bune, în toate zilele vietii tale, si sa nu umbli pe caile nedreptatii.

    6. Caci daca tu lucrezi întru adevar, vei izbuti în toate lucrarile tale, ca toti cei ce umbla dupa adevar!

    7. Da milostenie din averea ta si sa nu aiba ochiul tau parere de rau când vei face milostenie. De la nici un sarac sa nu-ti întorci fata ta, si atunci nici de la tine nu se va întoarce fata lui Dumnezeu.

    8. Când ai mult, da mai mult; daca ai putin da mai putin, dar nu pregeta sa faci milostenie.

    9. Si-ti vei aduna prin aceasta vistierie bogata pentru zile grele,

    10. Ca milostenia izbaveste de la moarte si nu te lasa sa te cobori în întuneric.

    11. În fata Celui Preaînalt, milostenia este dar bogat pentru toti cei ce o fac.

    12. Pazeste-te, fiule, de orice desfrânare! Sa-ti iei femeie din semintia tatalui tau, si sa nu-ti iei femeie straina, caci noi suntem fii de prooroci. Parintii nostri din vechime sunt Noe, Avraam, Isaac si Iacov. Adu-ti aminte, fiule, ca ei cu totii si-au luat femei din mijlocul fratilor lor si au fost binecuvântati în fiii lor, si urmasii lor vor mosteni pamântul.

    13. Asadar, fiule, sa iubesti pe fratii tai, si sa nu te mândresti în inima ta fata de fratii tai si fata de fiii si fiicele poporului tau, încât sa nu-ti iei femeie de la ei, pentru ca din mândrie izvoraste pieire si mare neorânduire, iar din lene, saracie si lipsa mare, caci lenea este mama foamei.

    14. Plata celor care lucreaza pentru tine nu o amâna pe mâine, ci da-le-o îndata, caci si tie ti se va rasplati, de vei sluji lui Dumnezeu. Ia seama, fiul meu, în toate lucrarile tale si fii bine crescut în toata purtarea ta!

    15. Ceea ce urasti tu însuti, aceea nimanui sa nu faci. Vin pâna la îmbatare sa nu bei si betia sa nu calatoreasca cu tine pe cale!

    16. Da celui flamând din pâinea ta si celui gol din hainele tale. Din toate câte ai din belsug, fa milostenie, si sa nu-i para rau ochiului tau când vei face milostenie!

    17. Fii darnic cu pâinea si cu vinul tau la mormântul celor drepti, dar pacatosilor sa nu dai!

    18. De la tot înteleptul sa ceri sfat si sfatul folositor sa nu-l dispretuiesti.

    19. Binecuvinteaza pe Domnul Dumnezeu în tot timpul si cere de la El sa calauzeasca caile tale si ca toate gândurile tale sa izbândeasca, caci întelepciunea nu este data la tot neamul, si Domnul da tot binele si, pe cine voieste, îl ridica sau îl coboara pâna în adâncul locasului mortilor. Tine minte deci, fiule, poruncile mele si sa nu se stearga ele din inima ta.

    20. Si acum îti descopar ca am dat zece talanti de argint în pastrarea lui Gabael, fiul lui Gabri, din Raghesul Mediei. Nu te teme, fiule, ca am saracit! Tu ai o mare bogatie, daca te vei teme de Domnul si, îndepartându-te de orice pacat, vei face cele placute înaintea Lui".
    CAPITOLUL 5 Trimiterea lui Tobie si însotirea lui de catre înger în Raghesul Mediei.

    1. Si raspunzând, Tobie a zis: "Tata, voi face tot ce mi-ai poruncit!

    2. Dar cum voi putea sa primesc argintul? El nu ma cunoaste pe mine, si nici eu nu-l cunosc pe el. Ce semn de recunoastere îi voi da, ca sa ma creada si sa-mi dea argintul? Si nu cunosc nici drumurile pentru aceasta calatorie în Media".

    3. Atunci tatal i-a dat înscrisul si i-a zis: "Gaseste-ti un om care sa te întovaraseasca si îi voi plati eu si du-te dupa argint pâna sunt înca în viata!"

    4. Si s-a dus Tobie sa caute omul si s-a întâlnit cu Rafael. Acesta era înger, dar el nu stia.

    5. Si i-a zis: "Poti sa mergi cu mine la Raghesul Mediei? Cunosti tu locurile acelea?"

    6. Si îngerul i-a raspuns: "Pot sa merg cu tine si stiu drumul; ba chiar am gazduit la Gabael, fratele nostru!"

    7. Atunci Tobie i-a zis: "Asteapta-ma, am sa spun tatalui meu".

    8. Si acela a zis: "Du-te, numai nu zabovi!"

    9. Si a venit el si a zis catre tatal sau: "Iata, mi-am gasit tovaras!" Iar tatal a zis: "Cheama-l la mine, ca sa aflu din ce semintie este el si daca este om de încredere ca sa mearga cu tine".

    10. Si l-a chemat, si a venit acela si s-au îmbratisat.

    11. A întrebat Tobit: "Spune-mi, frate, din ce semintie si din ce neam esti?"

    12. Si îngerul a raspuns: "Semintie si neam cauti tu sau simbrias, care sa întovaraseasca pe fiul tau?" Iar Tobit a zis catre el: "Frate, vreau sa-ti stiu neamul si numele tau!"

    13. Zis-a acela: "Eu sunt Azaria al lui Anania cel mare, din neamul fratilor tai".

    14. Atunci Tobit i-a zis: "Frate, du-te cu bine si nu te supara pe mine ca te-am întrebat de semintia si neamul tau! Tu-mi esti frate dintr-un neam bun si cinstit. Eu am cunoscut pe Anania si pe Ionatan, feciorii lui Simei cel Mare; am fost împreuna la Ierusalim, ca sa ne închinam, cu pârga si cu zeciuieli din roade, caci noi nu ne-am lasat ademeniti de ratacirea fratilor nostri. Tu, frate, esti de neam bun si cinstit.

    15. Dar spune-mi: Ce plata trebuie sa-ti dau eu? Îti dau o drahma pe zi si toate cele de trebuinta pentru tine ca si pentru fiul meu,

    16. Si-ti voi mai adauga înca la plata, daca va veti întoarce cu bine".

    17. Si asa s-au înteles. Atunci tatal a zis catre Tobie: "Fii gata de drum si plecati cu bine". Si fiul sau a pregatit cele pentru drum, iar tatal i-a mai zis: "Du-te cu omul acesta si Dumnezeu, Cel care locuieste în ceruri, va îndrepta calea voastra si îngerul Lui va merge împreuna cu voi!" Si amândoi au iesit sa plece si s-a dus cu ei si câinele tânarului.

    18. Iar Ana, mama lui, a plâns si a zis catre Tobit: "De ce ai trimis tu pe fiul nostru? Nu era el, oare, toiagul batrânetilor noastre, când intra si iesea înaintea noastra?

    19. Nu da întâietate argintului. Sa fie acesta ca gunoiul înaintea fiului nostru.

    20. Caci cât ne e rânduit de la Domnul sa traim avem destul pentru aceasta".

    21. Iar Tobit a zis catre ea: "Nu te întrista, sora! Caci el se va întoarce sanatos si-l vor vedea ochii tai,

    22. Caci un înger bun va merge împreuna cu el, si va avea izbânda la drum si se va întoarce sanatos!"

    23. Si a încetat ea de a mai plânge.
    CAPITOLUL 6 Calatoria lui Tobie; prinderea pestelui, luarea maruntaielor lui pentru vindecari si sfatul îngerului pentru casatorie.

    1. Iar calatorii au ajuns seara la fluviul Tigru si s-au oprit peste noapte acolo.

    2. Si tânarul s-a dus sa se spele, dar din fluviu a sarit un peste si a vrut sa înghita pe tânar.

    3. Atunci îngerul a zis catre el: :Prinde acest peste!" Si tânarul a apucat pestele si l-a târât pe uscat.

    4. Si i-a zis îngerul: "Spinteca pestele si i-ai inima, ficatul si fierea, si pastreaza-le!"

    5. Si a facut tânarul cum i-a zis îngerul, iar pestele l-au fript si l-au mâncat.

    6. Si au plecat amândoi mai departe si au ajuns la Ecbatana.

    7. Si a zis tânarul catre înger: "Frate Azaria, pentru ce sunt bune ficatul, inima si fierea acestui peste?"

    8. Si acela i-a raspuns: "De-l chinuie pe cineva un demon sau un duh rau, se afuma barbatul sau femeia aceea cu inima si ficatul si nu-l va mai munci.

    9. Iar cu fierea se unge la ochi omul care are albeata, si se vindeca".

    10. Iar daca s-au apropiat de Ecbatana,

    11. A zis îngerul catre tânar: "Frate, acum avem sa poposim la Raguel, ruda ta, care are o fata cu numele Sara.

    12. Am sa vorbesc de ea ca sa ti-o dea de femeie, ca tie ti-e dat s-o mostenesti, fiindca esti din neamul ei, iar fata este frumoasa si desteapta.

    13. Deci, sa ma asculti pe mine, ca eu am sa graiesc cu tatal ei, si când ne vom întoarce din Raghes vom face nunta. Eu cunosc pe Raguel. El n-are sa vrea s-o dea dupa barbat strain, împotriva legii lui Moise, fiindca s-ar face vinovat de moarte, caci mostenirea se cuvine s-o primesti tu, iar nu altul".

    14. Atunci tânarul a zis catre înger: "Frate Azaria, eu am auzit ca aceasta fata a fost maritata cu sapte barbati si ca toti au pierit în camera de nunta. Eu însa sunt singur la tata si ma tem ca nu cumva intrând la ea sa mor ca si ceilalti. Pe ea o iubeste un demon care nu face rau nimanui, decât numai celor ce se apropie de ea.

    15. Si de aceea ma tem ca nu cumva sa mor si sa cobor viata tatalui si a mamei mele în mormânt prin întristarea dupa mine, caci ei n-au alt fiu care sa-i îngroape".

    16. Si i-a zis îngerul: "Oare ai uitat cuvintele pe care ti le-a spus tatal tau, ca sa-ti iei femeie din neamul tau? Asculta-ma deci pe mine, frate. Ea trebuie sa fie femeia ta, iar de demon nu te nelinisti! Chiar în noaptea aceasta au sa ti-o dea de femeie.

    17. Deci, când vei intra în camera de nunta, sa iei catuia, sa pui în ea inima si ficatul pestelui si sa afumi; si demonul va simti mirosul si se va departa si nu se va mai întoarce niciodata,

    18. Si când va trebui sa te apropii de ea, ridicati-va amândoi si sa strigati catre milostivul Dumnezeu, si El va va mântui si va va milui. Nu te teme, caci ea este menita din veac pentru tine si tu o vei mântui, si ea va merge cu tine, si stiu ca vei avea de la ea copii".

    19. Si ascultând Tobie acestea, a iubit-o si sufletul lui s-a lipit de ea foarte.
    CAPITOLUL 7 Raguel, din îndemnul îngerului, da pe Sara, fata sa, sotie lui Tobie.

    1. Si sosind ei la Ecbatana, s-au dus la casa lui Raguel, iar Sara i-a întâmpinat si i-a salutat si au salutat-o si ei, si ea i-a dus în casa.

    2. Si a zis Raguel catre Edna, femeia sa: "Cât de bine seamana acest tânar, cu Tobit, fratele meu!"

    3. Si i-a întrebat Raguel: "De unde sunteti voi, fratilor?" Iar ei au raspuns: "Noi suntem fiii lui Neftali, care sunt robi la Ninive".

    4. Si i-a mai întrebat Raguel: "Cunoasteti voi pe fratele nostru, Tobit?" Si ei au raspuns: "Cunoastem". Apoi el i-a întrebat: "E sanatos?"

    5. Si ei au raspuns: "Este în viata, este sanatos". Si Tobie a adaugat: "El este tatal meu".

    6. Atunci Raguel s-a aruncat la gâtul lui si l-a sarutat si a plâns.

    7. Apoi a vorbit si a zis: "Binecuvântat sa fii copilul meu! Tu esti fiul unui om foarte bun si cinstit". Auzind însa ca Tobit a pierdut vederea, s-a întristat si a plâns.

    8. Si a plâns si Edna, femeia lui, si fata lui, Sara.

    9. Si asa i-a primit foarte bine, si au junghiat un berbec si le-au dat mâncare din belsug.

    10. Iar Tobie a zis catre Rafael: "Frate Azaria, graieste de cele ce mi-ai spus pe cale si sa se tocmeasca si lucrul acesta".

    11. Si el a spus vorba aceasta lui Raguel, si Raguel a zis catre Tobie: "Manânca, bea si te veseleste, ca tie ti se cuvine sa iei pe fata mea! Dar am sa-ti spun adevarul. Eu am maritat pe fata mea cu sapte barbati si când intrau la ea, mureau chiar în noaptea aceea. Dar tu fii vesel acum". Si a zis Tobie: "Nu voi mânca nimic aici, pâna când nu va tocmiti si nu va învoiti cu mine!" Iar Raguel a zis: "Ia-o chiar acum caci ti se cade. Tu esti fratele ei si ea este sora ta! Milostivul Dumnezeu sa va faca parte de toate cele bune!"

    12. Si a chemat pe Sara, fiica sa si, luând-o de mâna, a dat-o lui Tobie de femeie si a zis:

    13. "Iata, dupa legea lui Moise, ia-o si du-o la tatal tau!" Si i-a binecuvântat.

    14. Si chemând pe Edna, femeia sa, si luând o hârtie, a scris învoiala si a pecetluit-o; apoi au început a mânca.

    15. Si a chemat Raguel pe Edna, femeia sa, si a zis: "Pregateste, soro, cealalta camera de culcare si du-o acolo".

    16. Si facând cum a zis el, a dus-o acolo, si aceasta a plâns, si împartasind si ea lacrimile fiicei satle, i-a zis:

    17. "Îndrazneste, fiica! Domnul cerului si al pamântului îii va da bucurie în locul întristarii. Îndrazneste, fiica!"
    CAPITOLUL 8 Casatoria lui Tobie cu Sara; rugaciunea lor, ospatul nuntii si înzestrarea.

    1. Si dupa ce au sfârsit cina, au condus pe Tobie la Sara, în camera.

    2. Iar acesta, mergând, si-a adus aminte de cuvintele lui Rafael si a luat catuia si a pus inima si ficatul pestelui si a afumat.

    3. Si simtind demonul mirosul acesta, a fugit în partile de sus ale Egiptului, si îngerul l-a legat.

    4. Iar când au ramas numai amândoi în camera, Tobie s-a sculat din pat si a zis: "Scoala, soro, sa ne rugam ca sa ne miluiasca Domnul!"

    5. Si a început Tobie a zice: "Binecuvântat esti Tu, Dumnezeul parintilor nostri, si binecuvântat este numele Tau cel sfânt si slavit întru toti vecii! Sa Te binecuvânteze pe Tine cerurile si toate fapturile Tale!

    6. Tu ai facut pe Adam si Tu ai facut pe Eva, femeia lui, pentru a-i fi ajutor si sprijin, si din ei s-a nascut neamul omenesc. Tu ai zis: "Nu este bine sa fie omul singur; sa-i facem un ajutor asemenea lui".

    7. Si acum, Doamne, nu placerea o caut, luând pe sora mea, ci o fac cu inima curata. Binevoieste deci a avea mila de ea si de mine si a ne duce împreuna pâna la batrânete!"

    8. si a zis si ea cu el: "Amin!"

    9. Apoi au dormit amândoi linistiti în noaptea aceea.

    10. Iar Raguel, sculându-se, s-a dus si a sapat o groapa, zicând: "Nu cumva va muri si acesta?"

    11. Si, venind în casa, Raguel a zis catre Edna, femeia sa:

    12. "Trimite pe una din slujnice sa vada de este viu; iar de nu, sa-l îngropam fara sa stie nimeni".

    13. Si, deschizând slujnica usa, a intrat si a vazut ca dorm amândoi.

    14. Si iesind, le-a spus ca este viu.

    15. Si a binecuvântat Raguel pe Dumnezeu si a zis: "Binecuvântat esti Tu, Dumnezeule, cu tot felul de binecuvântare curata si sfânta! Sa Te binecuvânteze pe Tine dreptii Tai si toate fapturile Tale si toti îngerii Tai, si toti alesii Tai sa Te binecuvânteze în veci!

    16. Binecuvântat esti Tu ca m-ai bucurat si nu mi s-a întâmplat cum socoteam, ci ai facut cu noi dupa mila Ta cea mare!

    17. Binecuvântat esti Tu, ca ai miluit pe doi copii, singuri la parintii lor! Miluieste-i pe ei, Stapâne, si da-le sa-si termine viata cu sanatate, cu veselie si cu mila!"

    18. Apoi a poruncit robilor sai sa astupe groapa.

    19. Si le-a facut ospat de nunta, paisprezece zile.

    20. Si a zis Raguel catre el cu juramânt, înainte de a se ispravi zilele ospatului de nunta: "Nu pleca pâna nu se împlinesc aceste paisprezece zile ale nuntii.

    21. Si atunci, luând jumatate din avere, mergi cu sanatate la tatal tau, iar cealalta jumatate o vei primi când voi muri eu si femeia mea".
    CAPITOLUL 9 Tobie trimite pe Azaria la Gabael si aduce banii si pe Gabael la nunta.

    1. Si a chemat Tobie pe Rafael si a zis catre el:

    2. "Frate Azaria, ia cu tine un rob si doua camile si te coboara la Gabael în Raghesul Mediei, si adu-mi argintul si adu-l si pe el aici la nunta,

    3. Caci Raguel m-a legat cu juramânt ca sa nu plec.

    4. Iar tatal meu numara zilele; si de voi întârzia mult, va fi foarte mâhnit".

    5. Si s-a dus Rafael si a fost gazduit la Gabael, si i-a dat înscrisul; el a adus pungile pecetluite si le-a dat.

    6. Si a doua zi, dis-de-dimineata, s-au sculat si au venit împreuna la nunta. Si Gabael a binecuvântat pe Tobie si pe femeia sa.
    CAPITOLUL 10 Întoarcerea lui Tobie la parintii sai, care erau îngrijorati, împreuna cu Sara, sotia sa, si cu zestrea ei.

    1. Iar Tobit, tatal sau, a numarat fiecare zi; si când s-au împlinit zilele socotite pentru calatorie, si Tobie nu venise,

    2. El a zis: "Nu cumva au fost opriti acolo? Sau poate a murit Gabael si n-are cine sa le dea argintul?"

    3. si s-a întristat foarte tare.

    4. Si i-a zis lui femeia: "A pierit fiul nostru, de aceea întârzie!" Si a început sa-l plânga si a zis:

    5. "Cât de rau îmi pare ca te-am lasat sa pleci, fiul meu, lumina ochilor mei!"

    6. Iar Tobit i-a zis: "Taci, nu te mai tulbura, caci el este sanatos".

    7. Ea însa i-a raspuns: "Ba taci tu, si nu ma mai amagi! Copilasul meu a pierit!" Si iesea ea în fiecare zi afara din cetate pe drumul pe care plecase el. Ziua nu mânca pâine, si noaptea nu înceta a plânge pe fiul sau, Tobie, pâna când s-au împlinit cele paisprezece zile ale nuntii, pe care Raguel îl jurase sa le petreaca acolo.

    8. Atunci Tobie a zis catre Raguel: "Da-mi drumul, ca tatal si mama mea nu nadajduiesc sa ma mai vada".

    9. Iar socrul i-a zis: "Ramâi la mine, si eu voi trimite la tatal tau si i se va duce stirea despre tine".

    10. Si Tobie a zis: "Ba nu, lasa-ma sa ma duc la tatal meu!"

    11. Atunci s-a sculat Raguel si i-a dat pe Sara, femeia lui, si jumatate din avere, robi si vite si argint,

    12. Si, lasându-i sa plece multumiti, i-a binecuvântat, zicând lui Tobie: "Sanatate buna, copilul meu, si calatorie buna! Domnul cerului sa va fie în ajutor, tie si femeii tale, Sara! Nadajduiesc sa vad pe copiii vostri înainte de a muri". Apoi a zis catre Sara, fiica sa: "Sa cinstesti pe socrul si pe soacra ta! De acum, ei îti sunt parinti! Doresc sa aud veste buna de tine!" Si a sarutat-o.

    13. Si Edna a zis catre Tobie: "Iubite frate, sa te înalte Domnul cerului si sa-mi daruiasca sa-ti vad copii de la Sara, fiica mea, ca sa ma bucur înaintea Domnului. Iata, îti dau pe fiica mea în grija; sa n-o amarasti".

    14. Dupa aceea Tobie a plecat, binecuvântând pe Dumnezeu, pentru ca i-a îndreptat calea, si a binecuvântat si pe Raguel si pe Edna, femeia lui.
    CAPITOLUL 11 Bucuria parintilor la sosirea fiului lor Tobie. Tamaduirea minunata a ochilor batrânului Tobit.

    1. Si au mers ei pâna s-au apropiat de Caserin în fata Ninivei.

    2. Si a zis Rafael catre Tobie: "Tu, frate, nu stii cum ai lasat pe tatal tau?

    3. Sa mergem acasa înaintea femeii tale si sa pregatim locuinta.

    4. Ia cu tine fierea pestelui". Si au mers ei si dupa ei venea câinele.

    5. În vremea aceea Ana sedea si se uita pe drum ca sa vada pe fiul sau.

    6. Si zarindu-l ca vine, a zis catre tatal lui: "Iata, vine fiul tau cu tovarasul sau de drum".

    7. Si Rafael a zis: "Tobie, stiu ca se vor deschide ochii tatalui tau, ca sa vada.

    8. Sa ungi ochii lui cu fiere si el va simti usturime, îi va freca si va cadea albeata si te va vedea".

    9. Si, alergând, Ana s-a aruncat de gâtul fiului sau si i-a zis: "Bine ca te-am vazut, copilul meu! De acum pot sa mor!" Si au plâns amândoi.

    10. Atunci Tobit a iesit în usa si s-a împiedicat. Fiul sau a alergat înaintea lui,

    11. A sprijinit pe tatal sau si i-a uns ochii cu fiere, zicând: "Ai încredere, tata!" si l-a lasat câtva timp.

    12. Si au început sa-l usture ochii si el i-a sters si s-a desprins albeata de pe marginea ochilor lui.

    13. Si vazând pe fiul sau a cazut pe grumazul lui

    14. Si a plâns si a strigat: "Te vad fiul meu, lumina ochilor mei!" Si a zis: Binecuvântat esti Tu, Dumnezeule, si binecuvântat este numele Tau în veci, si binecuvântati sunt toti sfintii Tai îngeri,

    15. Pentru ca m-ai pedepsit si m-ai miluit. Iata, acum eu vad pe Tobie, fiul meu!" Si a intrat fiul sau cu bucurie si a povestit tatalui sau despre lucrurile minunate ce s-au petrecut cu el în Media.

    16. Si a iesit Tobit întru întâmpinarea nurorii sale, catre poarta Ninivei, bucurându-se si binecuvântând pe Dumnezeu. Iar cei ce-l vedeau umblând se mirau cum de vede. Si Tobit marturisea înaintea lor ca Dumnezeu l-a miluit.

    17. Si daca s-a apropiat Tobit de Sara, nora sa, a binecuvântat-o si a zis: "Bine ai venit, fiica! Binecuvântat este Dumnezeu, Cel care te-a adus la noi! Binecuvântati sa fie tatal tau si mama ta! Binecuvântat sa fie fiul meu Tobie si binecuvântata sa fii tu, fiica mea! Binevenita sa fii în casa ta, în bucurie si binecuvântare! Intra, fiica mea!"

    18. Si s-au bucurat în ziua aceea toti fratii lui din Ninive.

    19. Si a venit Ahiacar si Nadab, rudele lui, si au praznuit cu veselie nunta lui Tobie sapte zile.
    CAPITOLUL 12 Îngerul Rafael nu vrea sa primeasca rasplata si, povatuindu-i spre bine, se face nevazut.

    1. Si chemând Tobit pe fiul sau, Tobie, i-a zis: "Fiule, pregateste plata omului care a fost cu tine! Trebuie sa-i mai adaugam ceva".

    2. Si el a raspuns: "Tata, socot ca n-am sa fiu în paguba de îi voi da jumatate din cele ce am adus;

    3. Pentru ca el m-a adus la tine sanatos si pe femeia mea a lecuit-o; mi-a adus argintul si te-a vindecat si pe tine!"

    4. Si a zis batrânul: "I se cuvine!"

    5. Si a chemat pe înger si i-a zis: "Ia jumatate din toate cele ce ati adus, si mergi în pace!"

    6. Atunci îngerul i-a chemat pe amândoi deoparte si le-a zis: "Binecuvântati pe Dumnezeu, slaviti-L si cunoasteti slava Lui si marturisiti înaintea tuturor celor vii ce a facut El pentru voi! Bun lucru este a binecuvânta pe Dumnezeu, a preaînalta numele Lui si a vesti, slavind faptele lui Dumnezeu! Si voi sa nu va leneviti a-L preaslavi.

    7. Taina regelui se cuvine s-o pastrezi, iar lucrurile lui Dumnezeu este de lauda sa le vestesti. Faceti bine si raul nu va va ajunge!

    8. Mai mult pretuieste rugaciunea cu post si cu milostenie si cu dreptate, decât bogatie cu nedreptate; mai bine sa faci milostenie, decât sa aduni aur,

    9. Caci milostenia izbaveste de la moarte si curata orice pacat. Cei ce fac milostenie si dreptate vor trai mult.

    10. Iar pacatosii sunt dusmanii vietii lor.

    11. Nimic n-am sa ascund de voi si v-am si spus: "Taina regelui se cuvine s-o pastrezi, iar lucrurile lui Dumnezeu este de lauda sa le vestesti".

    12. Când te rugai tu si nora ta Sara, eu duceam pomenirea rugaciunii voastre înaintea Celui Sfânt si când îngropai tu pe cei morti, înca eram cu tine.

    13. si când tu nu te-ai lenevit sa te scoli si sa-ti lasi prânzul tau ca sa te duci sa ridici pe cel mort, binefacerea ta nu s-a ascuns de mine, ci eu eram cu tine.

    14. Si acum Dumnezeu m-a trimis, sa te vindec pe tine si pe nora ta, Sara.

    15. Eu sunt Rafael, unul din cei sapte sfinti îngeri, care ridica rugaciunile sfintilor si le înalta înaintea slavei Celui Sfânt".

    16. Atunci s-au înspaimântat amândoi si au cazut cu fata la pamânt, caci erau cuprinsi de frica.

    17. Dar el le-a zis: "Nu va temeti! Pace veti avea! Binecuvântati pe Dumnezeu în veac!

    18. Caci eu n-am venit de voia mea, ci dupa voia Dumnezeului nostru, de aceea sa-L si binecuvântati în veac.

    19. În toate zilele am fost vazut de voi, dar eu n-am mâncat nici n-am baut, ci numai ochilor vostri s-a parut aceasta.

    20. Asadar, preaslaviti acum pe Dumnezeu, caci eu ma înalt la Cel Care m-a trimis, si scrieti într-o carte toate cele ce s-au savârsit".

    21. Si sculându-se ei nu l-au mai vazut.

    22. Si au început sa istoriseasca lucrurile cele mari si minunate ale lui Dumnezeu si cum li s-a aratat îngerul Domnului.
    CAPITOLUL 13 Cântarea de lauda a batrânului Tobit si prevestirea fericirii Ierusalimului.

    1. Atunci Tobit a scris cu bucurie rugaciunea aceasta si a zis: "Binecuvântat este Dumnezeu cel vesnic viu si binecuvântata este Împaratia Lui.

    2. Caci El pedepseste si miluieste, coboara pâna la locuinta mortilor si iarasi înalta, si nu este nimeni care ar scapa din mâna Lui!

    3. Fiii lui Israel, preaslaviti-L în fata neamurilor caci El ne-a risipit printre ele.

    4. Vestiti acolo slava Lui, preaânaltati-L înaintea tuturor celor vii, caci El este Domnul si Dumnezeul si Tatal nostru în toti vecii.

    5. El va va pedepsi pentru nedreptatile voastre si va va milui si va va aduna din toate neamurile, printre care ati fost risipiti.

    6. De va veti întoarce la El cu toata inima voastra si cu tot sufletul vostru, ca sa umblati înaintea Lui cu dreptate, atunci si El se va întoarce spre voi si nu-Si va ascunde fata Sa de la voi. Veti vedea ce va face El cu voi. Preaslaviti-L cu glas înalt si binecuvântati pe Domnul dreptatii si preaînaltati pe Împaratul veacurilor. Îl voi preaslavi în tara robiei si voi vesti puterea si slava Lui poporului pacatosilor! Întoarceti-va pacatosi, si faceti dreptate înaintea Lui! Poate va va fi binevoitor si va va arata mila.

    7. Voi înalta pe Dumnezeul meu, si sufletul meu va înalta pe Împaratul cerului si se va bucura de slava Lui.

    8. Sa Îl vesteasca toti si sa-L preaslaveasca în Ierusalim!

    9. Ierusalime, cetate sfânta, El te va pedepsi pentru pacatele fiilor tai si iarasi va milui pe fiii celor drepti.

    10. Slaveste pe Domnul cu sârguinta si binecuvinteaza pe Împaratul veacurilor, ca sa se zideasca iarasi locasul Lui cu bucurie în mijlocul tau, si ca El sa veseleasca în mijlocul tau pe cei dusi în robie si sa-i iubeasca pe cei nenorociti ai tai în toate neamurile veacului.

    11. Popoare multe vor veni de departe în numele Domnului Dumnezeu cu daruri în mâini, cu daruri ce aduc Împaratului cerului.

    12. Neamurile neamurilor Te vor lauda în strigate de bucurie. Blestemati fie toti cei ce Te urasc pe Tine, iar cei ce Te iubesc sa fie binecuvântati în veac!

    13. Bucura-Te si Te veseleste de fiii dreptilor, caci aceia se vor aduna si vor binecuvânta pe Domnul dreptilor.

    14. O, fericiti cei ce Te iubesc pe Tine, ca aceia se vor bucura de pacea Ta! Fericiti cei ce s-au întristat de toate pedepsele Tale, ca aceia se vor bucura de Tine, când vor vedea toata slava Ta, si vesnic se vor veseli.

    15. Sa binecuvânteze sufletul meu pe Dumnezeu, Împaratul cel mare, caci Ierusalimul se va zidi din nou, cu safir, cu smarald si cu pietre scumpe!

    16. Iar zidurile tale, turnurile si întariturile se vor face de aur curat!

    17. Pietele Ierusalimului vor fi pardosite cu beril, rubin si piatra de Ofir.

    18. Pe toate ulitele lui va rasuna "Aliluia", si se va cânta: Bine este cuvântat Dumnezeul lui Israel! Întru Tine se va binecuvânta numele Tau cel sfânt în vecii vecilor!"
    CAPITOLUL 14 Sfârsitul vietii lui Tobit si a fiului sau.

    1. Si a sfârsit Tobit cântarea lui de lauda.

    2. Când si-a pierdut el vederea era de cincizeci si opt de ani, si a vazut dupa opt ani. Si a facut milostenii, si binecuvânta totdeauna pe Dumnezeu si lauda slava Lui.

    3. Când era aproape sa moara el a chemat pe fiul sau Tobie, si pe cei sapte fii ai lui si i-a zis: "Fiule, ia pe fiii tai; iata, eu am îmbatrânit si sunt la capatul vietii mele.

    4. Du-te în Media, fiule, caci sunt încredintat ca Ninive va fi darâmata, dupa cum a spus proorocul Iona, iar în Media va fi mai liniste o vreme. Fratii nostri, care se afla în tara, vor fi împrastiati din acel scump pamânt, Ierusalimul va fi pustiit, si templul lui Dumnezeu din el va fi ars si va ramâne o vreme pustiu.

    5. Dar Dumnezeu iarasi îi va milui si-i va întoarce în rara; si templul lui Dumnezeu se va ridica, dar nu asa ca acel de mai înainte, pâna nu se vor împlini timpurile veacului. si dupa aceea se vor întoarce din robie si vor zidi minunat Ierusalimul, si templul lui Dumnezeu se va face din nou în el pentru toate neamurile veacului - zidire mareata, cum au grait despre el proorocii.

    6. Si se vor întoarce toate popoarele si se vor închina cu adevarat înaintea Domnului Dumnezeu si vor sfarâma idolii lor.

    7. Si toate popoarele vor binecuvânta pe Domnul, si va binecuvânta si poporul Lui pe Dumnezeu si Domnul va înalta pe poporul Sau. Si toti cei ce iubesc adevarat si drept pe Domnul Dumnezeu se vor bucura si vor face mila cu fratii nostri.

    8. Deci, fiule, pleaca din Ninive, ca negresit se va împlini ceea ce a zis Iona.

    9. Sa pazesti legea si poruncile; sa fii blând, milostiv si drept, ca sa-ti fie bine.

    10. Pe mine sa ma îngropi dupa cuviinta, si pe mama ta alaturi de mine, si dupa aceea sa nu mai ramâneti în Ninive.

    11. Fiule, vezi ce-a facut Nadab cu Ahiacar, care l-a crescut. Cum l-a dus el din lumina la întuneric, si cum i s-a rasplatit. Dar Dumnezeu a mântuit pe Ahiacar, iar acela a primit vrednica rasplata, coborându-se în întuneric. Ahiacar a facut milostenie si s-a mântuit din cursa mortii, care i se întinsese, iar Nadab a cazut în laturi si a pierit.

    12. Deci, copiilor, iata ce face milostenia si cum izbaveste dreptatea".

    13. Si dupa ce a spus el acestea, i-a iesit sufletul. Si era el atunci de o suta cincizeci si opt de ani si fiul sau l-a îngropat cu cinste.

    14. Si dupa ce a murit si Ana, a îngropat-o si pe ea cu tatal sau. Iar dupa aceea Tobie cu femeia si copiii sai a plecat la Ecbatana, la sacrul sau Raguel, si a ajuns la batrânete cinstita si a îngropat cu cinste pe socrul si pe soacra sa si a capatat mostenire averea lor si a lui Tobit, tatal sau, si a murit de o suta douazeci si sapte de ani, în Ecbatana Mediei.